Inca din prima luna a acestui an, Proiectul de Lege a invatamantului preuniversitar a produs o disputa aprinsa in ceea ce priveste predarea Religiei. Daca, pe de o parte, la nivel primar si gimnazial, legea asigura Religiei, prezenta in trunchiul comun, la nivel liceal, aceeasi disciplina scolara devine optionala (cf. art. 10. 1).

Prin intermediul Sectorului teologic-educational, Patriarhia Romana a reactionat prompt, lansand campania „Nu vrem liceu fara Dumnezeu!”, un demers inedit, sustinuta mediatic de catre Centrul de Presa Basilica, la care au fost cooptati, in spirit ecumenic, reprezentantii tuturor cultelor din Romania. Astfel ca, in ultima zi a lunii februarie, Palatul Patriarhiei a gazduit o „Consfatuire a reprezentantilor cultelor religioase recunoscute in Romania”, organizata sub presedintia Preafericitului Daniel. La intalnire au participat si reprezentanti ai Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului si ai Ministerului Culturii si Cultelor, in vederea analizarii proiectului legislativ mentionat mai sus. Cu siguranta, consensul celor prezenti, atat a conducatorilor si reprezentantilor cultelor religioase recunoscute, cat si a reprezentantilor Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului, privind mentinerea disciplinei Religie ca parte a trunchiului comun si la nivel liceal, se va reflecta in forma finala a Legii invatamantului preuniversitar.

In acelasi timp, Campania Patriarhiei nu a ramas fara replica in media. Expresia publica a celor care sunt impotriva predarii Religiei in sistemul public de invatamant a fost concentrata de campania ziarului Adevarul, intitulata „Este buna sau nu religia in scoala?”. Timp de o saptamana (25 februarie-2 martie a.c.), paginile Adevarului au adunat critici, mai mult sau mai putin pertinente, relative la calitatea cadrelor didactice si a manualelor, la locul si rolul pe care Religia il are in scolile de stat. Actiunea a fost, in mare parte, construita manipulator si denigrator prin inducerea ideii ca sustinatorii orei de Religiei doresc impunerea obligativitatii predarii, ignorandu-se intentia Patriarhiei de a atrage atentia asupra necesitatii pastrarii studiului Religiei in aria curriculara liceala, cu precizarea ca orice elev poate opta pentru nefrecventarea orelor.

Disputa, cel putin la nivel media, nu s-a incheiat, mai ales ca suma problemelor care o produc tine de tema secularizarii, definitorie pentru relatiile moderne (si postmoderne) dintre societate/stat si religii/Biserica. Astfel ca, in cazul predarii Religiei, desi statul asigura libertatea invatamantului religios (prin Constitutie si prin Legea cultelor), nu trebuie uitat ca aceasta nu e tocmai crezul societatii, pe care o reprezinta (statul si societatea moderna sunt laice). De aceea, spatiul public va fi intotdeauna impermeabil la promovarea valorilor spirituale.

Paradoxal, insa, rezistenta societatii moderne la discursul religios, cel putin la cel propagat public in orele de Religie, isi gaseste un corespondent in traditia eclesiala. La rigorile proclamarii publice a credintei crestine se refera sfantul Grigorie Teologul, cand afirma ca, despre Dumnezeu nu poate vorbi oricine si oricui, oricum si orice, oricand si oriunde. Sunt termeni care implica adecvarea formei si a continutului marturiei de credinta la cadrul personal (al oratorului si al auditoriului) si contextual (temporal si local). Mai mult, Teologul pune problema exigentelor catehetice ale Bisericii, conform carora prelegerea despre Dumnezeu este organizata dupa criteriile si in cadrele duhovnicesti ale vietii eclesiale (concret comunitare, unde hotarele credintei sau dogmele sunt experimentate inter/intrapersonal si evocate doxologic).

In acest sens, manualele si orele de Religie vor fi tot timpul reclamate pentru continutul lor, enigmatic si revoltator, inaccesibil si inacceptabil pentru cei care refuza orice angajare spirituala si reclama spatiul public exclusiv pentru promovarea valorilor (si a reprezentarilor acestora) neutre religios si moral. Invers, studiul Religiei in spatiul public de invatamant expune si anuleaza valoarea tainica a cuvantului, ratand astfel implinirea rostului mistagogic al catehizarii eclesiale. Poate de aceea, simptomele crizei promovarii mesajului eclesial sunt 17 ani de predare a Religie la toate nivelele invatamantului preuniversitar, care nu au schimbat obisnuintele anticrestine si inumane, sesizabile in degringolada launtrica si civica, a unui popor instrainat de propria spiritualitate in jumatatea de secol de regim ateu.

Or, ceea ce, in definitiv, trebuie sa anime o reflectie serioasa asupra resurselor traditionale de promovare a valorilor crestine este urgenta elaborarii unui program de catehizare, capabil sa razbeasca nu indiferenta religioasa a societatii, ci inertia duhovniceasca a membrilor comunitatilor ortodoxe. Pentru majoritatea celor integrati tainic prin Botez, Mirungere si Euharistie in Trupul lui Hristos, inca din frageda pruncie, dar privati, in absenta catehizarii, de o autentica articulare la criteriile modului de a gandi si de a fi al crestinilor, asimilarea cuvantului lui Dumnezeu a incetat sa reprezinte sursa vitala de constituire a identitatii spirituale, personale si comunitare.

Mai mult decat victoria asupra deciziilor hazardate ale regimurilor politice si ale actiunilor aberante ale ONG-urilor si jurnalistilor, care, in disperare de cauza, folosesc drepturile omului impotriva libertatii religioase, Biserica are de recuperat pentru societate un model de solidaritate consistent inspirat de invatatura sa de credinta si reprezentat de comunitatea eclesiala, capabil sa vindece ranile sociale produse pe rand de comunism si de individualism. Constiinta comunitara trezita in mintile si inimile innoite de Evanghelia lui Hristos este rodul unui efort pastoral, la care se pare ca, macar pentru moment, Biserica a renuntat, confundand (si nu complinind) expunerea apostolica a credintei in spatiul public de invatamant (si nu numai) cu exigentele catehetice ale corpului eclesial, si, in cele din urma, anulandu-le sau marginalizandu-le pe acestea din urma.

[Publicat in Baraganul Ortodox, anul al VI-lea, nr. 58/martie 2008, p. 3]

Last 5 posts by Nicolae-Cristian Câdă

• Modul crestinilor de a gandi si de a fi. Eschiva etica postmoderna si oferta spiritualitatii Bisericii lui Hristos - February 21st, 2008
• Un pas inainte in derularea dialogului catolico-ortodox si reverberatiile sale. Dificultati de receptare a Documentului de la Ravenna - January 25th, 2008
• Spiritualitatea eclesiala si traditiile pagane - January 15th, 2008

Popularity: unranked [?]