Pe langa incarcatura semantica, cuvantul devine mesaj fonic, odata rostit. Nefirescul incepe atunci cand rostirea lui trunchiata sau bolborosita anuleaza sensul, valoarea lui de vehicul catre ceva sau cineva. Rostirea clara, in care se aud toate sunetele cuvantului, este precum o inchinare larga si apasata, evlavioasa si maiestoasa. Cand pronuntam gandul, ideea, nastem cuvantul din tacere, ii redam carnea de sunet.

Documentul in format pdf
(rev. Viata Parohiala, pag. 6)

Fiecare cuvant are sunetul sau propriu dat de partitura continutului sau. Exista si cuvinte care nu au partitura, pe care le receptam ca pe un chimval rasunator (1 Corinteni 13,1).

Mai exista si alt soi de nefiresc, cand sunete placute si aparent inofensive ascund cuvinte otravite. Aceste cuvinte-neghina ne usuca sufletul.

Numai cand liturghisim reinvatam sa facem acordul intre muzica si textul cuvantului.